CEL MAI FRUMOS ELOGIU ADUS INGINERULUI!
„Ingineria reprezintă o mare profesie. Există în ea satisfacţia de a urmări o plăsmuire a imaginaţiei care prinde viaţă, cu ajutorul ştiinţei, într-un plan pe hârtie. Apoi, se va trece la realizarea în piatră, metal sau energie. Acesta poate fi privilegiul unic al inginerului.
Marea responsabilitate a Inginerului, în comparaţie cu celelalte profesii, este aceea că lucrările sale sunt vizibile la tot pasul. El nu poate îngropa greşelile în mormânt, precum doctorii. El nu poate argumenta, doar din vorbe, precum judecătorii şi avocaţii. El nu poate, la fel ca arhitecţii, să-şi acopere eşecurile cu pomi sau viţă de vie. El nu poate, la fel ca politicienii, să pună toate neajunsurile sale pe seama adversarilor, sperând că oamenii vor uita. Un inginer, pur şi simplu, nu poate nega ceea ce a făcut, în cazul in care lucrările sale nu funcţionează; el este responsabil. Aceasta este fantasma care îl bântuie nopţile şi zilele.
El este cel care, la sfârşitul zilei, se reîntoarce la locul de muncă să calculeze din nou. El se trezeşte noaptea într-o sudoare rece şi pune pe hârtie ceva, care arată ca o „prostie”, dimineaţa. Toată ziua el tremură la gândul ca ar putea să apară ceva imprevizibil, care să-i zdruncine opera la care lucrează. Pe de altă parte, spre deosebire de medicul său, el nu-şi duce viaţa printre cei suferinzi şi slabi. Spre deosebire de soldat, distrugerea nu este scopul lui. Spre deosebire de avocat, certurile nu reprezinta pâinea lui de zi cu zi.
El, Inginerul, are sarcina de a îmbrăca oasele goale ale ştiinţei cu viaţă, confort şi speranţă. Nicio indoială însă, anii trec, iar oamenii, privind o construcţie, uită care Inginer a făcut-o, chiar dacă au ştiut vreodată!… De foarte multe ori, doar vreun politician sau vreun finanţator îşi pune numele pe construcţia sa.
Cu satisfacţii pe care putine profesii le pot cunoaşte, inginerul se uită înapoi cu bucurie la fluxul nesfârşit de bunătate şi binefacere care decurge din succesele sale. Iar respectul şi recunoaşterea colegilor săi profesionişti reprezintă tot ceea ce îşi doreşte…”
Herbert Hoover
(Preşedintele S.U.A., 1929 – 1933)