Cel mai frumos elogiu adus Inginerului

CEL MAI FRUMOS ELOGIU ADUS INGINERULUI!

 

Ingineria reprezintă o mare profesie. Există în ea satisfacţia de a urmări o plăsmuire a imaginaţiei care prinde viaţă, cu ajutorul ştiin­ţei, într-un plan pe hârtie. Apoi, se va trece la realizarea în piatră, me­tal sau energie. Acesta poate fi pri­vilegiul unic al inginerului.

Marea responsabilitate a Ingine­rului, în comparaţie cu celelalte pro­fesii, este aceea că lucrările sale sunt vizibile la tot pasul. El nu poate îngropa greşelile în mormânt, pre­cum doctorii. El nu poate argu­menta, doar din vorbe, precum ju­decătorii şi avocaţii. El nu poate, la fel ca arhitecţii, să-şi acopere eşe­curile cu pomi sau viţă de vie. El nu poate, la fel ca politicienii, să pună toate neajunsurile sale pe seama adversarilor, sperând că oamenii vor uita. Un inginer, pur şi simplu, nu poate nega ceea ce a făcut, în cazul in care lucrările sale nu funcţionează; el este responsabil. Aceasta este fantasma care îl bân­tuie nopţile şi zilele.

El este cel care, la sfârşitul zilei, se reîntoarce la locul de muncă să calculeze din nou. El se trezeşte noaptea într-o su­doare rece şi pune pe hârtie ceva, care arată ca o „prostie”, dimineaţa. Toată ziua el tremură la gândul ca ar putea să apară ceva imprevizibil, care să-i zdruncine opera la care lu­crează. Pe de altă parte, spre deo­sebire de medicul său, el nu-şi duce viaţa printre cei suferinzi şi slabi. Spre deosebire de soldat, distru­gerea nu este scopul lui. Spre de­osebire de avocat, certurile nu re­prezinta pâinea lui de zi cu zi.

El, Inginerul, are sarcina de a îm­brăca oasele goale ale ştiinţei cu viaţă, confort şi speranţă. Nicio in­doială însă, anii trec, iar oamenii, privind o construcţie, uită care In­giner a făcut-o, chiar dacă au ştiut vreodată!… De foarte multe ori, doar vreun politician sau vreun fi­nanţator îşi pune numele pe con­strucţia sa.

Cu satisfacţii pe care putine pro­fesii le pot cunoaşte, inginerul se uită înapoi cu bucurie la fluxul ne­sfârşit de bunătate şi binefacere care decurge din succesele sale. Iar respectul şi recunoaşterea colegi­lor săi profesionişti reprezintă tot ceea ce îşi doreşte…”

 

Herbert Hoover

(Preşedintele S.U.A., 1929 – 1933)

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>